Tango – Țigla de bază

tango

Lungime de acoperire: cca. 28,0 – 34,0 cm
Lățime de acoperire: cca. 21,2 cm
Lungime totală: cca. 40 cm
Lățime totală cca. 25,5 cm
Necesar: cca. 14,0 – 17,0 buc/m²
Greutate: cca. 2,8 kg/bucată
Modalități de așezare: legat și în rețea
Înclinația minimă a șarpantei:
25° Cu astereală continuă:
27° Cu astereală:
30° Fără astereală:

Elementele ceramice ale familiei de ţiglă

Elementele familiei de ţiglă


Accesorii ceramice


Principii de bază la proiectare

Ţigla tip TANGO poate fi utilizată avantajos pentru executarea unor acoperişuri complexe combinate sau la refacerea unor acoperişuri existente.

Poate fi utilizată la acoperişuri înalte:

  • construcţii civile (locuinţe) şi obiective turistice;
  • clădiri publice;
  • instituţii, obiective sportive;
  • construcţii industriale şi agricole.

Condiţii de utilizare:

  • panta acoperişului se va încadra între limitele acceptate;
  • şarpanta, distanţa dintre şipci şi secţiunea şipcilor trebuie să corespundă cerinţelor impuse;
  • montajul învelitorii se va face de personal calificat.

Caracteristicile principale ale învelitorii:

  • Panta acoperişului poate să fie între 25°- 60°(90°)
  • Ţiglele având falţuri duble doar pe latura longitudinală, distanţa dintre şipci este variabilă, poate varia între 28-34 cm în funcţie de panta acoperişului.

Calculul lăţimii medii de acoperire se verifică aşezând 12 bucăţi de ţigle cu falţurile laterale îmbinate. Datorită procedeului de ardere pot apărea mici diferenţe la dimensiuni (max 3 mm). La realizarea învelitorii sunt satisfăcute condiţiile de hidroizolaţie. Precipitaţiile care pot pătrunde, datorită presiunii vântului, sunt minime şi se elimină natural prin evaporare fără a afecta calitativ caracteristicile învelitorii. Distanţa dintre căpriori, în cazul unor şipci de susţinere de 24 /48 mm, este de maxim 90 cm. În cazul mansardării, pentru eliminarea pătrunderii prafului şi a pulberii de zăpadă se va executa în mod obligatoriu astereală continuă.

În funcţie de zona climaterică, în zone cu furtuni repetate, ţiglele se vor fixa şi sub o pantă de 40°. Ţiglele de margine, cele de la streaşină şi dolie, cele tăiate şi ţiglele de coamă se vor fixa în mod obligatoriu în toate cazurile. Fixarea se va face prin orificiul special prevăzut cu un cui de 24 / 50.

Determinarea lungimii căpriorului şi a distanţei dintre şipci la un acoperiş cu două versante

Lungimea căpriorului poate fi determinată cu ajutorul tabelului de mai jos.
Lungimile totale din tabel includ şi distanţa de 28,5 cm până la prima şipcă şi valoarea lui x.

Determinarea lăţimii de acoperire şi a lăţimii structurii de acoperiş

Dimensiunile acoperişului pe orizontală, în cazul folosirii ţiglelor de margine:

Sisteme de parazăpezi

Iarna, la temperaturi sub 0°C, precipitaţiile cad sub formă de zăpadă, la temperaturi mici învelitoarea îngheaţă şi se lipeşte zăpada de suprafaţa ei. Dacă temperaturile joase persistă, pe acoperiş se formează un strat de zăpadă. Datorită temperaturilor scăzute la nivelul podului şi a proprietăţii de izolare termică a stratului de zăpadă se formează un strat de gheaţă de cca.10-20mm pe suprafaţa de contact cu învelitoarea. Când temperaturile cresc, creşte temperatura şi în pod, astfel se topeşte acest strat de gheaţă – devenind o peliculă de apă. Această peliculă de apă este suprafaţa de alunecare a zăpezii de pe învelitoare, care va aluneca de pe acoperiş sub forma unei lavine.

Ţiglele parazăpadă nu pot opri cantităţile mari de zăpadă, în aceste cazuri sunt recomandate folosirea sistemelor auxiliare de parazăpezi (grilaje parazăpadă). Dispunerea acestor ţigle parazăpadă va fi determinată obligatoriu de către proiectant. În continuare vă recomandăm necesarul minim de ţiglă parazăpadă.

Ţiglele parazăpadă se vor aşeza în al doilea/treilea rând, calculat de la streaşină (conform schiţelor).

Ventilarea

În cazul utilizării spaţiului de sub acoperiş ca spaţiu de locuit, se impune realizarea unei termoizolaţii corespun-zătoare, cu secţiuni de ventilare.

Aceste secţiuni de ventilare se formează:

  • între materialul termoizolant şi folie;
  • între folie şi învelitoarea de ţiglă şi asigură ventilarea structurii acoperişului între streaşină şi coamă.

Rolul ventilării prin aceste două secţiuni de ventilare este:

  • scăderea temperaturilor înalte, cauzate de razele solare, din spaţiul de sub acoperiş;
  • eliminarea condensului pătruns din spaţiul interior;
  • egalizarea temperaturii din interiorul acoperişului cu temperatura din exterior;
  • evacuarea eventualei umidităţi care a pătruns din exterior.

Evacuarea condensului din interiorul clădirii prin secţiunea de ventilare dintre termoizolaţie şi folia de bază

Condensul format în interiorul spaţiului de locuit (baie, bucătărie, spălătorie) are tendinţa să ajungă în
exterior, unde temperatura este mai mică. Dacă temperatura scade sau condensul din aer ajunge la
saturaţie, umiditatea excesivă poate cauza următoarele deteriorări:

  • micşorarea capacităţii de termoizolare a materialului termoizolant umed;
  • formarea unui strat de mucegai pe suprafaţa interioară;
  • deteriorarea materialului lemnos din şarpantă (în cazul umidităţii îndelungate).

Cauzele formării condensului la nivelul suprafeţei interioare:

  • secţiunea de ventilare dintre folia de bază şi materialul termoizolant este prea mică sau nu există;
  • secţiunea de ventilare dintre folia de bază şi materialul termoizolant nu este în contact cu exteriorul şi astfel nu este ventilată;
  • rezistenţa de difuzie a vaporilor structurilor de limită este prea mică.

Pentru evitarea pagubelor produse de condensul de sub acoperiş, în cazul mansardărilor, stratul de aer din
partea exterioară a materialului termoizolant trebuie să fie foarte bine ventilat. La proiectare se calculează
înălţimea secţiunii de ventilare, ea rezultând din dimensiunile contraşipcilor, căpriorilor,
benzii de ventilare.

Dimensiunile secţiunii de ventilare

Evacuarea condensului rezultat din factori externi

În cazul acoperişurilor tip şarpantă se execută o învelitoare hidrofugă, care nu permite pătrunderea umidităţii numai în măsura în care aceasta poate fi evacuată natural, şi în timp nu produce deteriorarea structurii învelitorii. Din acest motiv spaţiul format între ţigla ceramică şi folia de bază trebuie bine ventilat. Folosirea foliei de bază este obligatorie în cazul mansardărilor, acoperişurilor cu o pantă mică, folie care preia umiditatea care se poate produce şi o canalizează la nivelul streaşinei. Secţiunea de ventilare de sub învelitoare evacuează restul de umiditate. Grosimea acestei secţiuni de ventilare se poate modifica cu mărirea sau micşorarea grosimii contraşipcilor.

În continuare vă recomandăm valorile minime pentru grosimea contraşipcilor în cm:

La punerea în practică a valorilor din tabelul de mai sus vă recomandăm să aveţi în vedere panta minimă la care poate fii folosit modelul de ţiglă utilizat.

Determinarea secţiunilor de ventilare la un acoperiş cu două ape (exemplu de calcul)

Determinarea secţiunilor de ventilare la un acoperiş cu patru ape

Detalii montaj

Utilizarea foliei anticondens

La acoperişurile cu termoizolaţie este foarte importantă protecţia termoizolaţiei împotriva pătrunderii conden-
sului din interior sau a umidităţii din exterior. Totodată trebuie asigurată şi ventilarea termoizolaţiei. Aceste
cerinţe pot fi satisfăcute prin utilizarea foliei anticondens.

Avantajele utilizării şi modul de aşezare a foliei anticondens:

  • se montează direct pe termoizolaţie, astereală;
  • nu este necesară existenţa secţiunii de aerisire între folie şi termoizolaţie;
  • este posibilă mărirea grosimii termoizolaţiei;
  • la coame orizontale sau oblice, la dolii poate fi trecută fără întrerupere pe un alt plan al acoperişului;
  • realizarea structurii este simplă, posibilitatea erorii fiind foarte redusă;
  • va fi aşezată cu inscripţionarea pe partea superioară.

Paleta de culori TONDACH®

Paleta de culori TONDACH ®Natur

Paleta de culori TONDACH ® Angobe