Solzi Clasic Sibiu – Țigla de bază

Distanță între șipci: cca. 13,0 – 15,0 cm (așezare simplă)
cca. 26,0 – 30,0 cm (așezare dublă)/td>
Lățime de acoperire: cca. 17,0 cm
Lungime totală: cca. 35,0 cm
Lățime totală: cca. 17,0 cm
Necesar: cca. 39,0 – 45,0 buc/m2 (așezare simplă)
cca. 39,2 – 45,2 buc/m2 (așezare dublă)
Greutate: cca. 1,45 kg/buc.
Înclinația minimă a șarpantei:
30° Cu astereală continuă:
35° Cu astereală:
40° Fără astereală

Elementele ceramice ale familiei de ţiglă

Elementele familiei de ţiglă

Accesorii ceramice – Ţiglă de coamă presată

Principii de bază la proiectare

Învelitorile din ţiglă solzi se pot utiliza la:

  • construcţii civile (locuinţe) şi obiective turistice;
  • clădiri publice
  • instituţii, obiective sportive;
  • construcţii industriale şi agricole.

Condiţii de utilizare:

  • panta acoperişului se va încadra intre limitele acceptate (STAS 3303/2-98)
  • sarpanta, distanţa dintre şipci şi secţiunea şipcilor trebuie să corespundă cerinţelor impuse;
  • montajul învelitorii se va face de personalul calificat.

Caracteristicile principale ale invelitorii:

  • panta acoperişului poate să fie între 31-39 (70) – pentru aşezarea simplă
  • panta acoperişului poate să fie între 25-33 (70) – pentru aşezarea dublă

La realizarea învelitorii sunt satisfăcute condiţiile de hidroizolaţie, precipitaţiile care pot pătrunde, datorită presiunii vântului sunt minime şi se elimină natural prin evaporare fără a afecta calitativ caracte-risticile învelitorii. Se va executa în mod obligatoriu astereală continuă

În funcţie de zona climaterică, în zone cu furtuni repetate, ţiglele se vor fixa şi sub o pantă de 40˚. Ţiglele de margine, cele de la streaşină şi dolie, cele tăiate şi ţiglele de coamă se vor fixa în mod obligatoriu în toate cazurile. Fixarea se va face prin orificiul special prevăzut cu cui de 2,4 / 50. Cele tăiate se vor găuri şi se vor fixa cu sârmă.

Determinarea lungimii căpriorului şi a distanţei dintre şipci la un acoperiş cu două versante

Determinarea lăţimii de acoperire şi a lăţimii structurii de acoperiş

Sisteme de parazăpezi

Iarna, la temperaturi sub 0.C precipitaţiile cad sub formă de zăpadă, la temperaturi mici învelitoarea îngheaţă şi se lipeşte zăpada de suprafaţa ei. Dacă temperaturile joase persistă, pe acoperiş se formează un strat de zăpadă. Datorită temperaturilor scăzute la nivelul podului şi a proprietăţii de izolare termică a stratului de zăpadă se formează un strat de gheaţă de circa10-20mm pe suprafaţa de contact cu învelitoarea. Când temperaturile cresc, creşte temperatura şi în pod, astfel se topeşte acest strat de gheaţă devenind o peliculă de apă. Această peliculă de apă este suprafaţa de alunecare a zăpezii de pe învelitoare, care va aluneca de pe acoperiş sub forma unei lavine. Tăietoarele de zăpadă nu pot opri cantităţile mari de zăpadă, în aceste cazuri este recomandată folosirea sistemelor auxiliare de parazăpezi (grilaje parazăpadă).
Dispunerea acestor tăietoare de zăpadă va fi determinată obligatoriu de către proiectant. În continuare vă recomandăm necesarul minim de tăietoare de zăpadă. Tăietoarele de zăpadă se vor aşeza în al doilea / treilea rând, calculate de la streaşină (conform schiţelor).

Ventilarea

În cazul utilizării spaţiului de sub acoperiş ca spatiu de locuit, se impune realizarea unei termoizolaţii corespunzătoare, cu secţiuni de ventilare.

Aceste secţiuni de ventilare se formează:

între materialul termoizolant şi folie;
între folie şi învelitoarea de ţiglă şi asigură ventilarea structurii acoperişului între streaşină şi coamă.

Rolul ventilării prin aceste două secţiuni de ventilare este:

scăderea temperaturilor înalte, cauzate de razele solare din spaţiul de sub acoperiş;
eliminarea condensului pătruns din spaţiul interior;
egalizarea temperaturii din interiorul acoperişului cu temperatura din exterior;
evacuarea eventualei umidităţi care a pătruns din exterior.

Evacuarea condensului din interiorul clădirii prin secţiunea de ventilare dintre termoizolaţie şi folia de bază

Condensul format in interiorul spaţiului de locuit (baie, bucătărie, spălătorie) are tendinţa să ajungă în exterior, unde temperatura este mai mică.
Dacă temperatura scade sau condensul din aer ajunge la saturaţie, umiditatea excesivă poate cauza următoarele deteriorări:

  • micşorarea capacităţii de termoizolare a materialului termoizolant umed;
  • formarea unui strat de mucegai pe suprafaţa interioară;
  • deteriorarea materialului lemnos din şarpantă (în cazul umidităţii îndelungate)

Cauzele formării condensului la nivelul suprafeţei interioare:

  • secţiunea de ventilare dintre folia de bază şi materialul termoizolant este prea mică sau nu există;
  • secţiunea de ventilare dintre folia de bază şi materialul termoizolant nu este în contact cu exteriorul şi astfel nu este ventilată;
  • rezistenţa de difuzie a vaporilor a structurilor de limită este prea mică.

Pentru evitarea pagubelor produse de condensul de sub acoperiş, în cazul mansardărilor, stratul de aer din partea exterioară a materialului termoizolant trebuie să fie foarte bine ventilat. La proiectare se calculează înălţimea secţiunii de ventilare, ea rezultând din dimensiunile contraşipcilor, căpriorilor, benzii de ventilare.

Paleta de culori TONDACH® Natur